Protagonistul din Ochiul pare desprins din paginile lui Gogol sau Dostoievski: un mic-burghez chinuit, care incearca in zadar sa-i impresioneze pe membrii mai bine situati ai cercului de emigranti din care face parte. Cu elementele sale de existentialism pre-sartrian si variatiunile pe tema dublului, acest «mic roman», dupa cum il numeste Nabokov, este una dintre cele mai mari izbinzi ale epicului de la Benito Cereno a lui Melville sau O coarda prea intinsa a lui Henry James." (Roy Johnson)
„Relatia dintre constiinta si realitate ocupa un loc central in creatia lui Nabokov. Constiinta este ceea ce asigura unicitatea individului si conexiunea lui cu realitatea, dar ea este limitata de moarte sau pierderea memoriei, iar Ochiul exploreaza in profunzime aceste limite, intrucit Smurov, naratorul, cauta cu disperare o solutie de evadare dintr-o realitate in care se simte claustrat. Insa, in loc sa-si foloseasca puterea imaginatiei pentru a conferi propriei existente culoare si viata, Smurov creeaza un univers alternativ, uitind ca nu putem pacali moartea, iar aceasta izolare autoimpusa va face ca realitatea sa-i para cu neputinta de indurat." (The International Fiction Review)
